PHOTONS ^[FR]

Într-o noapte, basurile te lovesc în stomac, îți zdrăngănesc oasele, îți urcă pe șira spinării și îți tulbură creierul până când, în cele din urmă, cedează – acesta este genul de trance pe care muzica electronică îl poate produce. Pentru Gauthier Toux, revelația a venit într-o seară din 2016, într-un club din Lausanne, oficiat de un DJ techno. Pianist cu studii clasice, pe atunci adept al jazz-ului cerebral, a fost lovit fizic de sunetele sintetice și de ritmul mașinilor, în măsura în care experiența a fracturat întregul edificiu pe care îl construise ca instrumentist academic. Și așa a început proiectul Photons.

Photons marchează o nouă direcție într-o carieră artistică cu atât mai fascinantă cu cât urmărește dezvoltarea personală a artistului. Născut la Chartres în 1993, Gauthier Toux avea toate calitățile unui student bun, ale unui interpret studios al repertoriului Conservatorului. Chiar și în anii de liceu, s-a cufundat, cu insistența unui tocilar, în jazz-ul lui Tigran Hamasyan, Avishai Cohen și Ambrose Akinmusire – jazz-ul reggae-ului, al cărui ritm amețitor a avut mult de-a face cu ceea ce a urmat. Copilărie, adolescență, maturitate. La vârsta de 18 ani, admiterea sa la departamentul de jazz al Haute École de Musique (HEMU) din Lausanne l-a pus în contact cu rețeaua de muzicieni în cadrul căreia avea să-și creeze multe dintre viitoarele sale colaborări. Nu numai atât, dar noii săi prieteni i-au prezentat auzul și lui Roy Hargrove & The RH Factor și Robert Glasper Experiment – ​​care leagă jazz-ul de funk și rap – în cluburile din Lausanne, unde în sesiuni de jam nesfârșite a cântat la Fender Rhodes, experimentând în același timp cu groove și muzică sintetică. Primele două albume lansate de Gauthier Toux Trio, More Than Ever (2015) și Unexpected Things (2016), au urmat exemplul unora dintre contemporanii lor, de la Brad Mehldau la The Bad Plus. Mai presus de toate, numele lui James Blake, Kaytranada, Disclosure și ale altor producători de dubstep, house și techno s-au infiltrat în playlist-urile sale. Și-a achiziționat un sintetizator analogic Prophet '08. Apoi, pe un ring de dans din Lausanne, a avut faimoasa idee genială!

La urma urmei, jazz-ul a fost mult timp muzică dance și există o tendință de a se întoarce în această direcție sub influența unei noi generații, căreia îi aparține Gauthier Toux. El însuși dansează toată noaptea. La Rex Club din Paris, unde s-a mutat în 2017, nu a ratat niciodată seturile house ale lui DJ Spinna sau Kerri Chandler. Era un vizitator obișnuit al barjei, casa legendarului colectiv de cluburi parizian Concrete; a explorat cu încântare discografiile acelor nași ai techno-ului Jeff Mills, Richie Hawtin și Laurent Garnier, a ascultat Boiler Room de la Motor City Drum Ensemble, Immunity de Jon Hopkins și III de la Moderat și s-a întors să arunce o privire asupra minimalismului lui Steve Reich. Cu ajutorul prietenilor pe care îi cunoscuse la Lausanne – chitaristul Erwan Valazza și trompetistul Zacharie Ksyk din grupul mohs și, bineînțeles, saxofonistul Léon Phal, cu al cărui cvintet cântă la clape de la primul album din 2019 – lucrurile au început. Nu în ultimul rând, a fost o perioadă de colaborări cu Anne Paceo, Vincent Peirani și Guillaume Perret; a făcut turnee cu ei, luând cu el Fender Rhodes și Prophet '08. Dar apoi toată acea activitate efervescentă a fost oprită de criza Covid.

Dar, în cele din urmă, carantina a dus la niște albume remarcabile, concepute în circumstanțe extraordinare. Proiectul Photons este rezultatul unor nopți nebune și zile goale. Blocat acasă după lansarea albumului său For a Word (cu cântăreața Léa Maria Fries), Gauthier Toux a cântat cu Prophet '08, un compozitor de ritm Roland TR-08 și un sequencer, și a venit cu niște sunete electronice undeva între house, techno și 2-step. Vara anului 2020 a marcat primul rave, un remix techno pentru Samba De La Muerte și seri private petrecute învățând totul despre DJing. Este un prieten apropiat al cântăreței Isabel Sörling și al violonistului Théo Ceccaldi, ambii inițial muzicieni de jazz, dar care acum integrează electro în muzica lor. După ce a participat la albumul de mare succes Dust to Stars în 2021 alături de Léon Phal, din ce în ce mai orientat spre house, Gauthier Toux a lansat în 2022 The Biggest Steps cu trioul său acustic și cu un pian pregătit care oferea o pregustare a lucrurilor care urmau.

În atmosfera de entuziasm care a însoțit redeschiderea cluburilor, o mare parte din ceea ce a urmat a fost scris la La Gare, un club de jazz parizian care are particularitatea de a oferi muzicienilor rezidențe pe termen lung pentru a le permite să dezvolte proiecte ambițioase. Acolo, la sintetizatoarele sale, în fiecare miercuri seară, Gauthier Toux experimenta cu improvizații electronice lungi, împreună cu Théo Ceccaldi. Când violonistul era plecat, i-a reunit pentru prima dată pe bateristul Julien Loutelier (Cvartetul Émile Parisien) și pe contrabasistul Samuel F’hima (Daïda, Clélya Abraham). Două seturi de 45 de minute mai târziu, știa că are următorul său proiect! Li s-a alăturat în timpul acelei rezidențe creative chitaristul Giani Caserotto (Théo Ceccaldi și Freaks). Adoptând codurile muzicii electronice în cadrul unui ansamblu organic: ne gândim la Magnetic Ensemble și, în special, la Cabaret Contemporain, din care sunt membri atât Julien Loutelier, cât și Giani Caserotto. Însă personalitatea lui Gauthier Toux, talentul său de compozitor și temeritatea sa ca improvizator îi garantează unicitatea.

Fotonul (din cuvântul grecesc antic pentru „lumină”) este o particulă elementară implicată în interacțiunea electromagnetică. Iar interacțiunea și energia se află în centrul proiectului Photons, lansat oficial pe scena de la La Petite Halle din Paris în noiembrie 2022, în prima seară a unei rezidențe care a durat până în iunie 2023. Cvartetul a înregistrat primele două piese, care urmau să apară în 2023 pe compilația Studio Pigalle, reunind grupuri tinere influențate de Bill Evans și Roy Hargrove la fel de mult ca de J Dilla și Jeff Mills. În același studio legendar, Photons a înregistrat albumul La Nuit Sans l’Ennui, un titlu care reflectă înclinația cvartetului pentru noctambulism. Gauthier Toux, care a optat pentru un sintetizator Oberheim OB-6, este un artist care gândește mult și intens. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, mai ales narațiunea de la un capăt la altul sub forma a două valuri cu un jgheab între ele, în maniera DJ-ilor care știu să-și întindă un fir prin seturile lor. O deschidere luminoasă a unui album plin de lumini și umbre, Craquements urmează inițial o linie similară cu The Biggest Steps, dar apoi o pauză amețitoare îl trimite într-o ambianță technoidă. Bine ați venit în lumea Photons! Apoi, în Liés, rapper-a Le Juiice are un flux întunecat, iar versurile virulente scot în evidență condiția ei de femeie de culoare... într-un grup de bărbați albi.

Gauthier Toux a compus adesea, pe mașini, ritmuri acrobatice pe care Julien Loutelier le reproduce apoi la tobe. Auzim acest lucru pe La Nuit sans l’Ennui, parțial inspirat de duetul olandez Weval, cu o construcție epică care tinde spre atingerea franceză. Marcat de contrabasul lui Samuel F’hima (fiecare notă cântărește o tonă), Le Piège aparține subgenului hip-hop cunoscut sub numele de trap și se încheie cu un solo intens de pian.

Cu Pause ajungem la adâncimea dintre valuri: straturile recurente de chitară amintesc de Brian Eno și seria sa Ambient. Reluarea este cu atât mai brutală cu Comme un point, un breakbeat caustic care i-ar face mândri pe Aphex Twin. Kate Stables, o figură importantă a folk-ului britanic, se aventurează în electronica pop cu Tout et son contraire, posibil asemănând cu For a word – pentru a fi comparat cu Moderat. Cu straturile sale de sintetizator și chitară, linia sa groasă de bas și modelul de tobe neschimbat, Orbe de lumière este singura piesă liniară din set, desfășurându-se ca o auroră boreală. Cât despre La Vie Partie Trois, referindu-se la condiția lui Gauthier Toux de soț și tată de treizeci și ceva de ani, aceasta își asumă ascensiunea techno, îndreptându-se direct spre trance.

Photons îmbrățișează totul, de la IDM, muzică dance inteligentă, destinată ascultării acasă, până la tech-house, pentru a fi experimentată în cluburi, respectând în același timp reperele muzicii electronice, cu o producție puternic contrastantă în etapa de mixaj. Interpretarea este uimitoare, venind de la un cvartet organic, care adăugă la gama sa de talente improvizația jazz, ghidând solo-urile și digresiunile colective.

Nimic nu este consensual, multe sunt radicale. Seara este promițătoare…

MUZICIENI
Gauthier Toux clape 
Giani Caserotto chitară 
Samuel F’hima contrabas 
Julien Loutelier tobe